Ciobănașul Mincinos
Băiatul care striga „Lupul!” în glumă
Ciobănașul și oile
Într-un sat de la poalele dealului trăia un băiat care păzea oile. În fiecare dimineață le ducea la iarbă verde și le păzea toată ziua, singur.
I s-a făcut plictiseală
Oile pășteau liniștite, iar băiatului i s-a făcut plictiseală. „Ce-ar fi să fac o glumă? Ce-ar fi să-i chem pe oameni degeaba?” s-a gândit el.
„Lupul! Lupul!”
A pus mâinile la gură și a strigat cât a putut: — Ajutor! Lupul! Lupul mi-a intrat în oi! Sătenii au lăsat totul și au urcat dealul în fugă, cu ciomege în mâini.
A fost doar o glumă
Sus, pe deal, nu era niciun lup. Băiatul râdea cu poftă: — V-am păcălit! Oamenii au coborât supărați, obosiți degeaba.
Strigă iar, în glumă
După câteva zile, băiatul a strigat din nou: — Lupul! Lupul! Oamenii au venit iar în fugă și iar n-au găsit nimic. — Să nu mai strigi degeaba! l-au certat ei.
Vine lupul adevărat
Într-o zi, dintre tufe a ieșit un lup adevărat, mare și flămând. S-a repezit la oi, iar băiatul a început să tremure de frică.
Nimeni nu mai vine
— Ajutor! Lupul! a strigat cât a putut. Dar oamenii din sat au zis: — Iar ne păcălește băiatul. Și nu s-a mișcat nimeni de la locul lui.
A învățat lecția
Lupul a împrăștiat oile prin pădure. Băiatul a plâns și a înțeles: dacă spui minciuni, nu te mai crede nimeni nici când spui adevărul.
Ce am învățat din poveste
Cine minte des nu mai este crezut nici atunci când spune adevărul.