Fata Babei și Fata Moșului
Două fete, același drum, două răsplăți
Două fete în aceeași casă
Erau odată un moș și o babă. Moșul avea o fată harnică și blândă, iar baba avea o fată răsfățată, care nu punea mâna pe nimic. Toată munca din casă cădea pe fata moșului.
Pleacă în lume
Baba o certa de dimineață până seara. Într-o zi, fata moșului și-a luat o traistă cu o bucată de pâine și a plecat în lume, să-și caute de lucru.
Ajută pe drum
Pe drum a găsit o cățelușă bolnavă și a îngrijit-o. A văzut un păr plin de omizi și l-a curățat. A limpezit o fântână plină de mâl și a lipit cu lut un cuptor stricat.
La Sfânta Duminică
A ajuns la casa Sfintei Duminici. — Rămâi la mine, dacă știi să lucrezi. Fata a gătit, a măturat, a țesut și a avut grijă cu blândețe de toate viețuitoarele din curte.
Lada cea mică
La plecare, Sfânta Duminică i-a dat să aleagă dintre lăzi. Fata a luat-o pe cea mai mică și mai simplă. Acasă, când a deschis-o, a găsit în ea bogății și haine frumoase.
Pleacă fata babei
Baba, invidioasă, și-a trimis fata pe același drum. Dar ea a trecut grăbită pe lângă cățelușă, pe lângă păr, pe lângă fântână și pe lângă cuptor: — N-am timp de voi! Eu merg după bogății.
Nu vrea să lucreze
La casa Sfintei Duminici, fata babei a stat degeaba, a bombănit și a lucrat de mântuială. Iar la plecare a cerut tot lada cea mai mare și mai frumoasă.
Ce era în ladă
Pe drum n-a avut răbdare și a deschis lada. Din ea au sărit șerpi și broaște, care au speriat-o rău. A ajuns acasă fără nimic și abia atunci a înțeles: răsplata vine din ce faci, nu din ce ceri.
Ce am învățat din poveste
Harnicia și bunătatea sunt răsplătite; lenea și lăcomia rămân cu mâinile goale.