Scufița Roșie
Povestea fetiței care s-a abătut din drum
Coșul pentru bunica
Mama a pus în coș o plăcintă și un borcan cu miere. „Du-i-le bunicii, că e bolnavă. Mergi drept pe drum, nu te opri și nu vorbi cu necunoscuți.”
Pe drumul din pădure
Scufița Roșie a pornit veselă pe drumul din pădure. Soarele trecea printre copaci, iar ea își spunea în gând ce va povesti bunicii.
O întâlnire în pădure
Din tufișuri a ieșit lupul. „Unde te duci, fetițo?” Scufița i-a răspuns tot: la bunica, la casa de la marginea pădurii. Asta a fost greșeala ei.
Abaterea din drum
„Ce flori frumoase sunt acolo! Culege-i un buchet bunicii”, a spus lupul dulce. Scufița a lăsat drumul și a intrat între flori, uitând ce-i spusese mama.
Lupul ajunge primul
Lupul a alergat pe scurtătură și a ajuns primul la casa bunicii. A intrat, a ascuns-o pe bunica în cămară și s-a băgat în pat, cu scufia ei pe cap.
Ceva nu era în ordine
Când a ajuns, Scufița s-a uitat mai bine. „Ce voce groasă ai!” „Ce urechi mari ai!” „Ce dinți mari ai!” Trei semne că în pat nu era bunica.
Strigătul care a adus ajutor
Scufița a strigat cât a putut. De pe deal a venit în fugă tăietorul de lemne, cu toporul în mână. Lupul a sărit pe fereastră și a fugit în pădure.
Promisiunea
Bunica a ieșit din cămară, sănătoasă. Au mâncat plăcinta toți trei. Scufița a promis: „De acum merg drept pe drum și nu mai spun străinilor unde mă duc.”
Ce am învățat din poveste
Nu spunem necunoscuților unde mergem sau unde locuim și nu ne abatem din drum. Dacă ne e frică, strigăm și cerem ajutor.