Turtița
Turtița fugară care s-a lăudat prea mult
Bunicii vor o turtiță
Erau odată un bunic și o bunică. Bunicul i-a spus: — Bunico, coace-mi o turtiță! Bunica a adunat făina din colțurile lăzii, a frământat aluatul și a făcut o turtiță rotundă.
La răcorit, pe pervaz
A copt turtița în cuptor, până s-a rumenit frumos, apoi a pus-o pe pervazul ferestrei, la răcorit. Turtița stătea acolo și se uita la pădurea de peste drum.
Turtița fuge
Turtiței nu-i plăcea să stea. S-a rostogolit de pe pervaz în ogradă, din ogradă pe potecă și de pe potecă drept în pădure. Nimeni n-a mai putut s-o prindă.
Iepurele
În pădure a întâlnit un iepure. — Turtiță, turtiță, te mănânc! — Nu mă mânca, mai bine îți cânt! Și i-a cântat cine e ea și cum a fugit de la bunici. Apoi s-a rostogolit mai departe.
Lupul
Mai încolo a dat peste un lup. — Turtiță, te mănânc! — Nu mă mânca, îți cânt cântecul meu! A cântat și s-a lăudat că a scăpat și de iepure, apoi a plecat râzând.
Ursul
A întâlnit și un urs mare. — Turtiță, te mănânc! — Nu mă mânca, ascultă ce știu eu! A cântat mai tare ca înainte, s-a lăudat că a scăpat de toți și s-a rostogolit iar.
Vulpea vicleană
La marginea pădurii o aștepta vulpea. — Ce frumos cânți, turtiță! Dar sunt bătrână și n-aud bine. Vino pe nasul meu și mai cântă o dată, tare!
Hap!
Turtița, mândră că e lăudată, a sărit pe nasul vulpii și a început să cânte. Vulpea a făcut „Hap!” — și de turtiță nu s-a mai auzit niciodată.
Ce am învățat din poveste
Nu te lăuda prea mult și nu crede pe oricine te laudă — mai bine ascultă sfatul celor de acasă.